|
Ma numesc Liliana si as vrea, daca se poate, sa primesc un raspuns de la domnul dr.Gabriel Crumpei. Am vazut ca a publicat intr-un ziar numeroase articole despre stres si oboseala cronica si am incredere in dansul ca m-ar putea ajuta si pe mine.
De 7 ani ma confrunt cu oboseala cronica, boala pe care doctorii nu mi-o recunosc ca atare; d.p.d.v.fizic nu am nimic grav, mi-am facut analize complexe. Din cauza acumularii stresului, in anul 2002 am cazut, pur si simplu, la pat de epuizare, acuzand urmatoarele simptome : ameteli groaznice la miscarea ochilor, ameteli continue, nu se opreau nicicand, doar cand dormeam ...., durere de ochi de natura usturimi puternice, ochii imi erau epuizati la maxim, nu puteam sa-i tin deschisi de epuizare, palpitatii, o tensiune continua in tot corpul, parca simteam un motoras sau un bazait in mine tot timpul, plus o hipersensibilitate auditiva puternica, de asemenea. Aveam dureri in gat foarte dese, tin minte ca luam biseptol ca si bomboanele. Plus ca mai aveam niste dureri in partea dreapta a burtii ... pentru care m-am dus la urgenta crezand ca am apendicita.
Cu toate aceste simptome nu puteam nici macar sa ma cobor din pat ... o faceam cu o infinita greutate si suferinta. Ce sa mai spun ca nu puteam sa ma spal singura sau sa mananc la masa, mancam in pat. .... As vrea sa-mi spuneti d-voastra, daca ceea ce am simtit eu nu e oboseala cronica.
Am stat asa in starea asta cumplita un AN de zile .... intre timp trecand pe la toti doctorii posibili. Intr-un final am ajuns la o dr.psihiatra care mi-a pus diagnosticul de tulburare anxios-depresiva si mi-a dat antidepresivul FLOXET. Acesta m-a ajutat sa ma ridic din pat mai cu usurinta, as putea zice ca mi-a redus suferintele 20 %. Am luat floxet vreo 3 ani, timp in care starea mea nu se imbunatatea. Eram, la fel, foarte epuizata, insa reuseam sa ma fortez sa rezist la datoriile zilnice. Mi-am reluat serviciul, lucrand cu 1/2 norma, doar la insistentele parintilor, pt.ca eu nu ma simteam deloc in masura sa revin la servici. Si am continuat sa ma fortez sa rezist ``pentru ca asa trebuia .... nu era bine sa ma rup de lume, stand acasa``. Am trecut si la norma intreaga. Intre timp am mai luat si alte antidepresive, vazand ca floxetul nu ma mai ajuta, insa nici unul nu reusea sa ma scoata din starea crancena de epuizare.
La ora actuala, nu pot face nici o activitate fara sa simt o epuizare maxima ... cu simptomele prezentate mai sus, daca ma fortez sa o fac, si ma chinui sa rezist simptomelor, in ziua urmatoare simt o epuizare mai accentuata.
Sunt disperata ... nu pot face nimic fara sa-mi fie rau ... fara sa simt simptomele epuizarii. NIMIC. Si daca spal vasele, si daca fac curat prin casa, si daca ma uit la tv, si daca ma plimb .... ORICE pentru mine e o enorma chinuiala, simt ca traiesc cu energie in minus, orice actiune pentru mine inseamna puternica suferinta din cauza efortului pe care trebuie sa-l fac. ........ Daca asta nu e oboseala cronica, atunci ce e? Tulburarile de anxietate sunt o urmare a oboselii crancene; eu inteleg ca trebuie tratata intai oboseala si apoi altele.
Insa doctorii psihiatrii nu mi-au pus diagnosticul asta, care e de fapt, de baza si care e INVALIDANT. Sunt nevoita sa renunt la serviciu din cauza epuizarii si aceasta boala nu este recunoscuta ?? Asta nu inteleg eu .... e ilogic sa trebuiasca sa ma retrag din campul muncii din cauza bolii, si sa nu pot beneficia de o pensie de boala din cauza ca boala nu e recunoscuta. Sau, nu stiu ... sa existe o solutie pentru cei in situatia mea. Ce voi face? Raman si bolnava si fara bani ?? De tratament ce sa mai vorbesc ..... ``nu exista tratament pt.oboseala cronica``, asa am citi pe net.
Va rog din suflet sa ma ajutati sa ies la liman in vreun fel pt.ca eu chiar nu mai inteleg nimic.
Va multumesc.
|
